Caracterizare- Ion

Posted By on aprilie 8, 2013

L.Rebreanu prozator interbelic, este unul dintre scriitorii care impune in constiinta literara specificul artei sale. Dintre romanele sale: “Ion”, “Padurea spanzuratilor”, “Adam si Eva”, “Ciuleandra”; primul se evidentiaza prin prezentarea unei intregi umanintati rurale.
Publicat in 1920, romanul prezinta spatiul ardelean de la inceputul secolului al XX-lea in mod realist si are ca punct de plecare cateva dintre nuvelele cu care debuteaza scriitorul.
Ion este un personaj eponim., realizat prin tehnica basoreliefului. El domina intreaga lume, ce graviteaza in jurul sau. Aceasta lume contribuie la evidentierea trasaturilor sale, a caracterizarii complexe cu insusiri contradictorii.
Monografia satului ardelean se realizeaza treptat prin prezentarea obiceiurilor, traditiilor, problemelor taranilor, problema nationala. Nu intamplator romanul incepe cu descrierea jocului popular, scena antologica prin care autorul realizeaza mai multe obiective: introduce treptat personajele, descrie obiceiurile si sugereaza viitoarele conflicte.
Ion este caracterizat in mod direct de catre narator beneficiind de un portret marcat de calitati: “Iute si harnic ca ma-sa”, “munca ii era draga oricat ar fi fost de aspra”.  Elementul fundamental al conflictului, pamantul ii subordoneaza toate trasaturile “pamantul ii era drag ca ochii din cap”, iar lipsa acestuia apare ca o nedreptate ceea ce justifica dorinta patimoasa de-al avea: “toata istetimea lui nu plateste o ceapa degerata daca n-are si el pamant mult…”.
Celelalte personaje ii evidentiaza caracterul cu lumini si umbre in functie de conflictele in care sunt implicati. Astfel invatatorul Herdelea il aprecia ca “unul dintre cei mai iubiti elevi, iar doamna Herdelea il considera un baiat cumsecade, muncitor, harnic, saritor si istet”. Optica lor se va schimba cand Ion va trece in conflictul dintre invatator si preot, Ion fiind de partea celui din urma.
Autocaracterizarea evidentieaza framantarile sufletesti prin intermediul monologului interior “Ma molesesc ca o baba”. Definitoru pentru personajul principal este conflictul interior intre glasul pamantului si glasul iubirii.(desi o iubeste pe Florica, fata frumoasa dar saraca, dorinta de posesie a pamantului il determina sa o aleaga pe Ana). Ana cea “uratica” dar bogata.
Cele mai multe trasaturi reies din caracterizarea indirecta din faptele si atitudinea personajelor, din relatiile sale cu celelalte personaje. Astfel, Ion este impulsiv, chiar violent uneori, ceea ce atrage teama celorlalti flacai ai satului.
viclenia sa este evidentiata in relatia cu Ana pe care o seduce. Inteligenta dura, egoismul, cruzimea ii subordoneaza toate actiunile. In relatia cu Vasile Baciu este naiv, crezand ca nunta ii va aduce si pamanturile. De fapt destinul acestuia nu este marcat de conflictele exterioare, cat mai ales de cele interioare, generate de relatia sa cu pamanturile: “Il cuprinsese o pofta salbatica sa imbratiseze bruma…”.
Personajul traieste o deplina voluptate a simturilor, a puterii si a trupului atunci cand vorbeste despre pamant. Din aceasta perspectiva, deznodamantul este previzibil. Ion va murii, ucis cu ajutorul unei unelte a pamantului, sapa.
Ion este un personaj memorabil, ipostaza a omului simplu dar supus destinului tragc de a fi strivit de forte mai presus de vointa lui: pamantul, stihie.

About The Author

Comments

Leave a Reply