CITATE

Toma Pahonţu: Numai prin politică se poate provoca schimbarea mare pe care o râvnim cu toţii. Politica e arta de a prevedea, de a crea şi de a ferici un popor sau lumea întreagă.

Toma Pahonţu: Până la un punct politica se confundă cu viaţa însăşi. Un popor nepolitic e un organism mort.

Toma Pahonţu: În viaţa mea, vă mărturisesc, începe azi un capitol nou, capitolul cel mai de seamă. Gazetăria pentru mine e apostolatul unei credinţe şi al unui ideal, precum trebuie să fie şi pentru d-voastră. Am o singură dragoste fanatică: tinereţea care trebuie să biruiască; şi un singur ideal sfânt: mântuirea ţării din ghearele gorilei în care se zvârcoleşte neputincioasă de atâţia ani de zile.

Toma Pahonţu: Iubirea care renunţă nu mai e iubire!… Eu mai curând aş renunţa la viaţă!

Toma Pahonţu: Nu eşti pentru mine numai femeia iubită, eşti însuşi destinul meu pentru care am fost creat şi care mi s-a impus. De aceea din clipa când te-am întâlnit ai devenit viaţa şi moartea mea. Am luptat împotriva d-tale, m-am ferit, m-am zbuciumat, te-am blestemat, toate în zadar. D-ta trăiai în mine înainte de-a te fi cunoscut… Până atunci îmi făuream idealuri şi scopuri de viaţă, mă războiam cu lumea întreagă; de când te-am văzut, d-ta îmi întruchipezi tot, absolut tot…

Toma Pahonţu: Sunt unele iubiri, dacă nu toate, care înseamnă mari predestinări, atunci anume când două fiinţe se regăsesc împotriva lor înseşi… Nu toţi oamenii au bucuria sau durerea asta sau nu în toate vieţile…

Toma Pahonţu: Violenţa nu înseamnă trivialitate!… Violenţa e atributul firesc al avântului interior. Numai violenţa unei credinţe are valoare… Şi exprimată cu talent!… Între violenţă şi înjurătură e diferenţa dintre academie şi şatra ţigănească… În părerea noastră numai ziariştii de origine ţigănească întrebuinţează înjurătura de-acasă crezând că astfel fac polemică. Noi suntem români, domnilor!

Toma Pahonţu: După experienţa dezmăţului individualist, după demagogia iubirii universale şi a egalitarismului tembel care ne-au dăruit tirania mulţimii informe şi destrăbălate, după carenţa pacifismului de fraze goale, trebuie să ne întoarcem la normal, la autoritate, disciplină şi ordine, trinitatea generatoare de civilizaţie! Violenţa e obligatorie, fiindcă numai ea poate înfăptui selecţia naturală, înlăturând pe cei neputincioşi şi punând în locul lor pe cei vrednici!

Teofil Drugeanu: Nu trebuie să silim pe nimeni, să violentăm! Răsturnările nu ştiu unde pot ajunge. Violenţa provoacă violenţă.

Barbu Dolinescu: Preocupările ideale numai cei tineri le îmbrăţişează şi le trăiesc aievea. Numai ei sunt în stare să viseze şi să trăiască în sufletul lor lumea de mâine. Ei sunt capabili să moară pentru înfăptuirea ei, ţinându-se de mână şi cântând imnul biruinţei. Pentru ei comandamentele naţionale, imperativele totalitare nu sunt vorbe goale, ca pentru eseiştii de azi, ci trăiri efective… Numai atunci neamul românesc va respira în sfârşit scăpat din îmbrăţiăşarea monstruoasă a gorilei politice!

Barbu Dolinescu: Sloganurile sunt pentru cei ce umblă să înşele mulţimile. Noi nici nu ne-am apropiat încă de ele, iar când vom merge în mijlocul poporului, nu-i vom făgădui nimic, ci îl vom învăţa să muncească şi să lupte. Politicienii pot să discute, să critice şi să-şi schimbe programele şi doctrinele şi sloganurile după cum bate vântul. Ei nu cred cu adevărat în nimic. Credinţa noastră nu admite critică şi nici discuţie. Unde începe discuţia, încetează credinţa şi mai ales puterea ei. Credinţa discutată nu mai poate muta munţii din loc. Iar noi vrem şi mai mult: să înnoim sufletul neamului, să-l smulgem din mlaştina în care l-au scufundat politicienii cu programe şi doctrine, să netezim calea unui viitor demn de originea lui!

Profesorul Cumpănaşu: Domnule, domnule, te rog foarte mult, nu mai continua!… Am aflat că eşti erou şi că ţi-ai vărsat sângele şi ţi-ai primejduit viaţa pentru unirea neamului. Pe figura d-tale frumoasă porţi semnul vitejiei, precum pe piept ai răsplata ei simbolică… Ai dreptul, prin urmare, mai mult decât oricare să-ţi spui cuvântul asupra drepturilor şi întocmirilor ţării. Totuşi, nu-mi lua în nume de rău, eu nu pot asculta nici măcar în discuţii de masă, nişte vorbe aşa de grele despre neamul meu. Mi-am trăit toată tinereţea visând unirea; am luptat, când a venit ceasul, pentru înfăptuirea ei, la locul modest unde mi s-a poruncit. Inima mea n-ar suporta acum, la bătrâneţe, nici gândul că s-ar putea strica vreodată ceea ce s-a făcut cu jertfe atât de grele.

Constantin Rotaru: Democraţia integrală e o utopie şi aiurea, darmite la noi unde religia abuzului, moştenire de la tiraniile trecutului, e singura cu trecere adevărată. Democraţia trebuie temperată şi dirijată după climatul fiecărei ţări. Fiindcă democraţia, ca şi temelia ei, libertatea, presupune cetăţeni care întâi ştiu să-şi împlinească perfect datoriile către colectivitate şi numai pe urmă îşi exercită drepturile. Legea trebuie să fie lege şi pentru cel ce o face ca şi pentru cel ce o suferă. Noi avem legile cele mai liberale şi mai umanitare din lume, copiate fireşte de la alţii. Le-am adoptat lesne, fiindcă ştim că tot nu le aplicăm. Mai bine am avea legi puţine şi mai puţin moderne care să se aplice sever de sus în jos şi să facă adevărată educaţie cetăţenească. Asta ar fi prima treaptă a democraţiei adevărate.

Coconeţ: Au sângerat şi au pierit în război românii cei buni şi au rămas cei răi să ne guverneze şi să ne exploateze.

Barbu Dolinescu: Politica e râia vieţii.

Constantin Rotaru: Nicio poliţă nu poate angaja viitorul unui om de voinţă. Numai talentul scrie viitorul şi timpul…

Constantin Rotaru: Politica e arta vieţii şi trebuie să urmeze sinuozităţile ei, nu să se pietrifice ori să se repete stereotipic.

Barbu Dolinescu: Civilizaţia nu începe cu politica în orice caz; cel mult sfârşeşte prin politică şi se destramă!… Ca la noi! Că am ajuns să nu mai facem decât politică şi să nu ne intereseze decât scandalurile ei!

Constantin Rotaru: Politica poate să fie folositoare progresului omenirii, poate să servească înălţarea unui neam! Dar când politica ajunge să argumenteze cu bâta şi să convingă cu revolverul, atunci trebuie să-i suceşti gâtul repede, altfel distruge ţara!

Barbu Dolinescu: Politica e urâtă sub orice formă se prezintă, dar cea mai scârnavă e aceea care încurajează laşitatea omului, care trăieşte din minciună şi trădare, care înşeală cu ştiinţă pe cei ce cred în cuvinte sonore fără conţinut, care astfel în mod conştient sapă viitorul ţării înlăturând din viaţa publică pe oamenii de caracter, singura temelie solidă şi trainică a unui popor.

sursa:citatepedia.ro